Lumea din oglinda

Si am vazut si Ostrov in seara asta,un film aspru,ascetic..vechea obsesie a sufletului rus cu ispasirea pacatului,suferinta ca singura cale de izbavire,singurul mod de a nu fi strivit de povara de a fi ucis..si intr-adevar avem nevoie de suferinta,suferinta ne indeparteaza de tot ce e marunt si efemer in noi,de pregnanta materialitatii,suferinta ne face sa uitam ca traim in timp,ca suntem supusi legilor neschimbatoare ale firii omenesti..si totusi e greu sa ucizi dorinta,e greu sa nu tanjesti dupa un colt de fericire,oricat ai incerca sa tagaduiesti asta.."Omul are nevoie de om",o spune Snout in Solaris,acelasi Snout care lipeste fasii de hartie de ventilator,pe statia spatiala uitata de lume si de timp,pentru a-si aminti de sunetul vantului asa cum era acasa...
Avem nevoie de caldura,avem nevoie sa visam,tanjim dupa un cer albastru de aprilie sau dupa un zambet,avem nevoie sa iubim la fel cum avem nevoie sa suferim..
Si apoi..e lumea din oglinda...amintiri dureroase si dulci,casa unde am crescut..un troian cat un munte si un copil balai cu un fes pus pe ochi cocotat pe el,razand fara sa stie de ce..mana tainica care oblojeste genunchiul ranit,intr-o zi de vara ce pare fara sfarsit..aluatul proaspat framantat si dulce,mainile si chipul manjite si bucuria..fanarul arzand intovarasit de ploaie in Oglinda...privirile lor,zambetele,caldura..ferecate in lumea din oglinda,aureolate de amintire,sfindand timpul nemilos si " Soarta ce orbecaie in urma noastra,ca un nebun cu un cutit in mana"..