Tacere. Dan clipeste repede, fiecare aruncatura de ochi ii ofera o alta perspectiva asupra camerei. Totul e confuz. Apoi se trezeste. Gresia rece il incomodeaza. Vrea sa se ridice, dar un tremur puternic il tintuieste la podea. E in baie. E noapte, sau poate dimineata.. Nu mai stie cat a baut, nu-i pasa. Se agata de marginea cazii si reuseste sa se propteasca intr-un picior. Vede scaunelul de metal din colt si se arunca spre el. Se clatina, dar nu cade. Reuseste sa ajunga la el, si se arunca intr-un gest de renuntare. Se reazema de masina de spalat, cu fundul pe metalul rece al scaunului.
Ana. Mi-as smulge fiecare fir de par ca sa pot uita. Ana. Sangele imi bombardeaza creierul cu viteze supersonice. Sange imbibat de alcool. De durere. Ana. De ce trebuie sa aiba intotdeauna un nume? Uitarea e binecuvantarea mea. Sau blestemul.

Ajungea intotdeauna ultima la cursul de dramaturgie. Avea parul blond, drept. Ochi albastri patrunzatori. Zambet candid cu o nuanta usor provocatoare. Uneori purta ochelari. Ana ii iubea pe Cehov si Williams. Tine minte ca s-a indragostit de ea in "Pescarusul": " Sunt o actrita adevarata:joc cu placere, cu entuziasm. Scena ma imbata si simt ca sunt frumoasa. Acum stiu, inteleg, ca in ceea ce facem noi, principalul nu e gloria, nu e stralucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastra de a indura. Eu sunt un pescarus..Nu, nu e asta."

Ana bea votca cu lamaie. Umbla cu Sergiu, un rocker vesnic pastilat, imprastiind un iz de rom ieftin. Era cinefil inrait. Era in stare sa renunte la doua shoturi pentru un Fellini. Un tip excentric. Dan il ura. Dan o iubea pe Ana. Ana nu stia inca de existenta lui.
"Mi-a placut...rol..mo..nologul tau.. de final.. mi-ai placut". Era perfect treaz si Ana avea un efect hipnotic asupra lui. Se simtea penibil.
"Da, e piesa mea favorita, stii.."
Tacere stingheritoare.
"Eu una m-am tirat. I-am promis lu maicamea ca mergem impreuna la cumparaturi. Ai grija de tine"
Pentru prima oara universul vietii de zi cu zi a Anei ii aparea in minte cu o claritate neinchipuita.