joi, 8 octombrie 2009

Tacere. Dan clipeste repede, fiecare aruncatura de ochi ii ofera o alta perspectiva asupra camerei. Totul e confuz. Apoi se trezeste. Gresia rece il incomodeaza. Vrea sa se ridice, dar un tremur puternic il tintuieste la podea. E in baie. E noapte, sau poate dimineata.. Nu mai stie cat a baut, nu-i pasa. Se agata de marginea cazii si reuseste sa se propteasca intr-un picior. Vede scaunelul de metal din colt si se arunca spre el. Se clatina, dar nu cade. Reuseste sa ajunga la el, si se arunca intr-un gest de renuntare. Se reazema de masina de spalat, cu fundul pe metalul rece al scaunului.
Ana. Mi-as smulge fiecare fir de par ca sa pot uita. Ana. Sangele imi bombardeaza creierul cu viteze supersonice. Sange imbibat de alcool. De durere. Ana. De ce trebuie sa aiba intotdeauna un nume? Uitarea e binecuvantarea mea. Sau blestemul.

Ajungea intotdeauna ultima la cursul de dramaturgie. Avea parul blond, drept. Ochi albastri patrunzatori. Zambet candid cu o nuanta usor provocatoare. Uneori purta ochelari. Ana ii iubea pe Cehov si Williams. Tine minte ca s-a indragostit de ea in "Pescarusul": " Sunt o actrita adevarata:joc cu placere, cu entuziasm. Scena ma imbata si simt ca sunt frumoasa. Acum stiu, inteleg, ca in ceea ce facem noi, principalul nu e gloria, nu e stralucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastra de a indura. Eu sunt un pescarus..Nu, nu e asta."

Ana bea votca cu lamaie. Umbla cu Sergiu, un rocker vesnic pastilat, imprastiind un iz de rom ieftin. Era cinefil inrait. Era in stare sa renunte la doua shoturi pentru un Fellini. Un tip excentric. Dan il ura. Dan o iubea pe Ana. Ana nu stia inca de existenta lui.
"Mi-a placut...rol..mo..nologul tau.. de final.. mi-ai placut". Era perfect treaz si Ana avea un efect hipnotic asupra lui. Se simtea penibil.
"Da, e piesa mea favorita, stii.."
Tacere stingheritoare.
"Eu una m-am tirat. I-am promis lu maicamea ca mergem impreuna la cumparaturi. Ai grija de tine"
Pentru prima oara universul vietii de zi cu zi a Anei ii aparea in minte cu o claritate neinchipuita.



10 comentarii:

  1. :)
    cred că aş citi pe nerăsuflate un roman scris de tine, dacă ai păstra această concentrare a trăirii şi a gândurilor. deşi cred că m-ar şi epuiza o asemenea lectură, m-ar învălui cu totul şi m-ar secătui, făcându-mă să simt sau măcar să mentalizez. căci nu văd ce alt rol ar putea avea o carte, de nu acesta.
    îmi place cum scrii. eşti foarte analitic şi centrat pe interior. sau cel puţin aşa mi se pare mie din descrieriile amănunţite ale fiecărui detaliu. am impresia că şi un ac cu gămălie, descris de tine, ar putea fi personajul principal al unei fantastice poveşti :).
    dar între noi fie vorba... mai lasă şi tu beutura, că nu e bine să-ţi alcoolizezi personajele :))..
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm...saracu om...macar de i-ar fi vazut fata suferinta...sunt convins ca l-ar fi lasat pe pastilat pentru el...;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu Stefan, impresionezi fetele.

    Parerea mea:

    - da, mai lasa beutura

    - interesant cum ai banalizat fata la sfarsit :) Si totusi...realitatea e cea de zi cu zi, aceea construieste omul, nu intensitatea celor catorva clipe. Nu poti trai fiecare moment ca cel de pe scena, pentru ca , exact ca si cu vinul: prima data bei un pahar, te ameteste, a doua oara ai nevoie de un al doilea pahar pentru a ajunge in starea de la prima experienta etc. si de aici poti sa extrapolezi

    - scrii frumos, ca si intentie, ca si mesaj, dar inca mai trebuie sa lucrezi la jocul de cuvinte si stil pentru a pute produce impresia dorita ( daca ai ceva mai multa minte sau experienta de viata decat o fata de 18 ani, usor de impresionat cu cateva cuvinte si care nu se mai intreaba ce e in spatele lor =) ). Cu toate astea cred ca e un drum bun pt tine.

    Spor

    RăspundețiȘtergere
  4. Mersi de comment. Da stiu ca mai e de lucru, deocamdata chestiile astea sunt schite, exercitii de stil, stuff like that. Interesant ca atrage chestia asta cu anonimatul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dupa stil pot baga mana in foc cine ar putea fi dar nu-ti spui!

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) Scuze, nu am vrut sa creez suspiciuni, ci sa le evit :)


    Oana

    RăspundețiȘtergere
  7. schiţe, exerciţii de stil.. bla bla-uri.. am spus eu că va fi un roman, până la urmă? :))))
    :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Happy Birthday, Mr. Chingachgook!

    RăspundețiȘtergere