duminică, 12 aprilie 2009

Incercare

Singur ascult taina muta
Tu mi-ai zambit supt cer alburiu
Chiar de singur scriu ceasta slova
Stiu ca tu tii sa mai fiu
Inca putin sa mai fiu..
Supt cest cer alburiu
Sa traiesc si sa simt si sa stiu..
Iubirea ma face sa spanzur
Ceste slove in trunchiul pustiu
Al vantului ce-mi gadila simtul
Al vremii ce-mi matura visul
Stiu..inca vrei sa mai fiu..

Din nou

Pitita in ranile miristii
O gaza contempla raza
Zenitul e mult prea sus..

Iarasi..

Asfintitul deschide portile
Unei nopti fara sfarsit
Greierii plang soarta noastra.

Haiku

Fumul se scurge agale
Pe dealul pustiu
Caii necheaza a singuratate.

joi, 9 aprilie 2009

Despre suflet

E greu sa te regasesti in ceva,fuga de materie iti deschide multe usi.Comunistii spuneau ca nu e nevoie sa cautam raiul ceresc,putem sa infaptuim raiul aici pe Pamant,fiecare om fiind egal cu ceilalti in fericirea sa,daca organizam societatea dupa legi economice de eficienta.Odata ingropat si comunismul,am trecut de la raiul social la intronarea raiului personal.Fericirea e posibila acum si aici,pentru mine,cu termen de valabilitate viata asta.

Exista in lume mizerie,boala,saracie,suferinta,rau,moarte, negrii analfabeti care mor de Sida in Republica Centrafricana,evrei si arabi macelarindu-se in Gaza,dar asta nu e problema mea.Ma intereseaza doar propria-mi fericire.Si e de ajuns sa nu ma gandesc la asta si sa nu fiu inzestrat cu imaginatie si e simplu.Totul devine un zapping ca la TV,ireal,incapabil de a ma atinge cu ceva,ca un vis urat dar vag si nedeslusit.Merg la terapie de grup si fac yoga pentru a-mi imbunatati energia karmica,merg la sala regulat si biblia mea e catalogul de mobila suedeza sau de lenjerie de firma.Asta e omul nou,omul vid portretizat atat de bine in Fight Club spre exemplu.

Si atunci ce ramane pentru noi?Ce ramane cand negi materia,cand nu vrei sa te ingropi in conventii,cand vrei sa simti si sa patrunzi taina lucrurilor?..Acum dar raman acestea trei:credinta,nadejdea si dragostea;dar cea mai mare dintre ele este dragostea.(cum spune Biblia).Intr-adevar poate ca scriem pentru ca nu ne asculta nimeni,scriem ca sa lasam acolo un semn,un ravas intr-o sticla plutind in ocean,sau sa ne demonstram noua si celorlalti ca suntem ceva,cum spune scriitorul.Pentru ca cea mai grea boala a sufletului e singuratatea,cautam priviri care sa ne raspunda,maini pe care sa le putem strange cu caldura,suflete care sa vibreze si sa se infioare alaturi de noi in fata marilor taine..mi-e dor de o lume in care totul e mister si taina.."Let's reinvent the Gods and all the myths of the ages" zice Jim Morrison.Eliade imi vorbeste de homo religiosus si de Universul sacru,in care fiecare lucru e incarcat de mister si de taina,fiecare obiect poarta in el samburele epifaniei.Natura e mareata in indiferenta ei,iti dai seama ca esti atat de vulnerabil si totusi apartii acestul mare Tot,nemurirea in timp cred ca o poti intui doar in natura.
Ma bucur ca ai scris.