sâmbătă, 6 aprilie 2013

Daniel,

 Nu stiu cum sa incep.. mi-e teama.. nu mi-e teama de tine, ca ai sa ma judeci, ca ai sa ma condamni.. ca ai sa fii ironic, asa cum esti tu uneori.. ca ai sa ma privesti in felul ala atat de trist si in acelasi timp atat de sincer, ca si cum ai citi in mine si prin mine si eu m-as simti atat de ridicola si de inutila pe pamantul asta.. mi-e teama doar ca orice cuvinte as asterne pe pagina asta ar fi prea putin, ca o ploaie de vara, ca parca asternand cuvinte as pierde tocmai ceea ce simt acum.. de parca cuvintele sunt o consolare stupida, ca o papusa care vorbeste si spune "Te iubesc", dar cuvintele ei suna mecanic si gol.... cum ai zis tu odata, cuvintele sunt doar o expresie a neputintei noastre de a arata exact ce simtim.. ca un critic de arta care gaseste toate simbolurile din lume dar uita ca toate simbolurile sunt fix un cacat fata de viata pura, viata adevarata pe care in aroganta lui cretina crede ca o poate gasi in filme, sau in carti.. sau in orice.. mi-e dor.. mi-e dor sa pot sa inchid ochii si sa simt ca esti acolo.. in pat langa mine.. sau in bucatarie, sa aud cum iti aprinzi tigarea.. sau in casa.. sau pe strada mea.. sau aici.. acolo.. undeva unde sa pot inchide ochii si sa te simt.. stii, nu cred ca ti-am zis niciodata asta, dar cateodata dupa ce adormeai imi placea sa stau si sa-ti ascult respiratia.. asa. pur si simplu.. stateam si ascultam cum respiri si la un moment dat(asta se intampla doar uneori), la un moment dat te ascultam un timp si mi se taia respiratia.. pur si simplu se suspenda cumva in timp, si tot ceea ce auzeam si ce simteam era resipratia ta. de parca era suficient pentru amandoi, de parca  o faceai si pentru mine, fara macar sa stii.. stiu ca suna stupid ce zic, poate e o copilarie. dar.. dar nici nu-mi mai gasesc cuvintele.. e tarziu si cuvintele mele sunt nimic. n-am sa-ti mai scriu mai departe. dar am sa ma rog.. am sa ma rog si stiu ca ai sa simti ca eu sunt acolo, si ai sa intelegi.
\
Ioana, fata care nu stie ce sa scrie