Pieces of time

Graham Greene spune ca ti-e atat de greu sa te cunosti pe tine insuti,incat nu poti spera sa-i cunosti vreodata cu adevarat pe altii..Fiecare om e un microcosmos,fiecare se crede unic,indivizibil..si totusi,"omul si-a pierdut simtul cosmicului" cum zice Snout.

Suntem o mare contradictie.Viata e ca pasii unui om mergand pe plaja,aproape de apa marii,pasii sapati adanc in nisipul racoros,care cu atingerea fiecarul mic val sunt din ce in ce mai vagi,mai estompati..se pierd in marea imensitate si altii sunt sapati simultan,caci omul isi urmeaza calea.Suntem prizonierii memoriei noastre,fiecare bucatica de amintire ne creeaza din nou,ne modeleaza.Suntem compusi din toate aceste bucati de timp oranduite alandala in mintea noastra.Cand vrem sa nu mai iubim,sa nu mai simtim,sa nu mai suferim,trebuie doar sa uitam..sa creeam noi farame de timp..

Cei care au iubit si au pierdut fug uneori intr-un alt colt de lume,incep "o alta viata"..dar nu fug doar de omul pe care l-au iubit,fug de "acea banca" pe care au stat atunci,de locul ala in care intr-o calda zi de mai el ne-a vorbit in felul acela,si ne-a tinut de mana, ard sau ascund toate pozele de atunci..Nu vreau sa-l ucid pe eu, oricare ar fi el..Nu vreau sa fug.